Articole din noul cod de procedura civila cu privire la raspunderea civila – malpraxisul medical
CAPITOLUL IV: Răspunderea civilă
SECŢIUNEA 1: Dispoziţii generale
Art. 1350: Răspunderea contractuală
(1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat.
(2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.
(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
CAPITOLUL IV: Răspunderea civilă
SECŢIUNEA a 2-a: Cauze exoneratoare de răspundere
Art. 1351: Forţa majoră şi cazul fortuit
(1) Dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz fortuit.
(2) Forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil.
(3) Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.
(4) Dacă, potrivit legii, debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat şi în caz de forţă majoră.
Art. 1352: Fapta victimei sau a terţului
Fapta victimei înseşi şi fapta terţului înlătură răspunderea chiar dacă nu au caracteristicile forţei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenţiei părţilor, cazul fortuit este exonerator de răspundere.
Art. 1353: Exerciţiul drepturilor
Cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exerciţiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepţia cazului în care dreptul este exercitat abuziv.
Art. 1354: Alte cauze de exonerare
Victima nu poate obţine repararea prejudiciului cauzat de persoana care i-a acordat ajutor în mod dezinteresat sau de lucrul, animalul ori edificiul de care s-a folosit cu titlu gratuit decât dacă dovedeşte intenţia sau culpa gravă a celui care, potrivit legii, ar fi fost chemat să răspundă.
Art. 1355: Clauze privind răspunderea
(1) Nu se poate exclude sau limita, prin convenţii sau acte unilaterale, răspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o faptă săvârşită cu intenţie sau din culpă gravă.
(2) Sunt valabile clauzele care exclud răspunderea pentru prejudiciile cauzate, printr-o simplă imprudenţă sau neglijenţă, bunurilor victimei.
(3) Răspunderea pentru prejudiciile cauzate integrităţii fizice sau psihice ori sănătăţii nu poate fi înlăturată ori diminuată decât în condiţiile legii.
(4) Declaraţia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin ea însăşi, renunţarea victimei la dreptul de a obţine plata despăgubirilor.
CAPITOLUL IV: Răspunderea civilă
SECŢIUNEA a 3-a: Răspunderea pentru fapta proprie
Art. 1357: Condiţiile răspunderii
(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.
(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
Art. 1358: Criterii particulare de apreciere a vinovăţiei
Pentru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.
Art. 1364: Îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege
Îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau ordinul superiorului nu îl exonerează de răspundere pe cel care putea să îşi dea seama de caracterul ilicit al faptei sale săvârşite în asemenea împrejurări.
Art. 1365: Efectele hotărârii penale
Instanţa civilă nu este legată de dispoziţiile legii penale şi nici de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.
Art. 1369: Răspunderea altor persoane
(1) Cel care l-a îndemnat sau l-a determinat pe altul să cauzeze un prejudiciu, l-a ajutat în orice fel să îl pricinuiască sau, cu bună ştiinţă, a tăinuit bunuri ce proveneau dintr-o faptă ilicită ori a tras foloase din prejudicierea altuia răspunde solidar cu autorul faptei.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în privinţa celui care, în orice fel, a împiedicat ori a întârziat chemarea în judecată a autorului faptei ilicite.
CAPITOLUL IV: Răspunderea civilă
SECŢIUNEA a 4-a: Răspunderea pentru fapta altuia
Art. 1373: Răspunderea comitenţilor pentru prepuşi
(1) Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
(2) Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia.
(3) Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
Pentru calitatile de „comitent” si „prepus” este definitoriu raportulde subordonare sau de prepusenie si rezulta din faptul ca prin acordul sau o persoana fizica sau juridica (comitent) incredinteaza altei persoane (prepus) o anumita functie, insa prepusului lui, iar prepusul are obligatia de a urma rcinare.
Comitentul are dreptl de a da instructiuni, directiona, indruma activitatea prepusului sau , iar prepusul are obligatia de a urma indrumarile primite.
Raportul de prepusenie presupune:
- Acordul de vointa tacit sau expres intre cei 2
- Incredintarea unei functii, insarcinari de catre comitent, prepusului
- Pozitia de subordonare a prepusului fata de comitent.
Situatie particulara: raportul existent intre unitatea sanitara da stat si medicul care desfasoara activitatea medicala. Unitatea sanitara poate fi obligata sa raspunda in calitate de comitent pentrul prejudiciul cauzat pacientilor din culpa medicului salariat in astfel de unitate medicala. Medicul asigura asistenta medicala nu in virtutea indrumarii si directiei conducerii unitatii sanitare ci independent in virtutea pregatirii profesionale. Sub aspectul asistentei medicale, medicul nu este prepus al unitatii in care este incadrat si pentru prejudicierea pacientilor va raspunde personal si singur, potrivit art. 1375 cod civil.
