Detașări

Detașarea presupune mutarea temporară într-un alt centru universitar. Pentru a obține o detașare sunt necesare următoarele 3 acte:

  1. cerere la coordonatorul clinicii din care pleacă rezidentul;
  2. cu această cerere aprobată, rezidentul trebuie să meargă la rectoratul universității din care face parte și să facă o cerere la rectorul universității respective;
  3. cerere către coordonatorul clinicii în care vrea să fie detașat.

Pe aceste cereri trebuie specificată perioada de detașare (care nu poate fi mai mare de 1 an). După finalizarea perioadei de detașare, rezidentul poate opta pentru o nouă detașare, în care repetă întreagă procedură. În aceste cereri trebuie menționat și motivul detașării (cel mai simplu fiind pentru schimb de experiență).

Rezidentul trebuie să meargă la DSP-ul de unde aparține pentru precizarea perioadei de detașare. Dosarul se depune la sediul Ministerului Sănătății de pe strada George Vraca, iar de acolo obține cele 2 foi – una pentru spitalul coordonator și una pentru spitalul plătitor.

În cazul detașărilor, se poate pleca în orice perioadă din an. Rezidentul aparține în continuare de centrul universitar din care a plecat și are obligația de a-și trimite pontajul lunar la spitalul său plătitor inițial (acesta poate fi trimis prin fax sau prin email). Examenul de specialitate se vasusține în centrul din care a plecat (rezidentul fiind detașat, nu transferat).

Transfer

Transferul presupune schimbarea centrului universitar, precum și a spitalului plătitor. Practic, rezidentul care se transferă, se mută definitiv în noul oraș/centru.

Există două perioade de transfer pe an, iar în acest interval există un număr de locuri pe specialitate pentru fiecare centru universitar. Pentru transfer, este nevoie de invocarea unui motiv mai serios – posibil cu viza de flotant (cel mai bun motiv fiind familia sau locuința in orasul în care se realizează transferul).

Pentru transfer sunt necesare urmatoărele acte:

  1. cerere la coordonatorul clinicii din care pleacă rezidentul;
  2. cu această cerere aprobată, rezidentul trebuie sa meargă la rectoratul universității din care face parte și să facă o cerere la rectorul universității respective;
  3. cerere către coordonatorul clinicii în care vrea să fie detașat;
  4. cerere aprobată de rectorul universității centrului în care se va realiza transferul;
  5. cerere de la spitalulul plătitor din acel centru;
  6. acte care să susțină motivul transferului (viză flotant, contract vânzare-cumparare imobil).

Dosarul se depune la DSP-ul centrului în care se realizează transferul până la o dată stabilită. Sunt analizate informațiile – numărul de solicitari de transfer pe fiecare specialitate, motivul, anul de rezidențiat, actele ce susțin motivele antemenționate. După un interval de 2 săptămâni, rezultatele sunt afișate pe site-ul Ministerului Sănătății.

Gărzile

Numărul gărzilor depinde de la spital la spital. Legea nu permite efectuarea a două gărzi în zile consecutive. Nu există un număr maxim de gărzi pe lună. Luând în considerare necesitatea pregătirii teoretice în paralel cu pregătirea clinică, este recomandat ca fiecare rezident să își găsească un echilibru între cele două atunci când decide câte gărzi să facă.

Rezidenții de an mic (anii 1 și 2) sunt trecuți pe ultima linie de gardă (care oficial prin lege nu e platită). Sunt spitale în care rezidentii de an mic iși pot alege pe care linie de gardă să meargă, dar există și spitale în care sunt trecuți automat pe anumite linii de gardă. Există și spitale, care deși sunt de urgență, nu impun rezidentilor de an mic să facă gărzi (cu toate acestea, majoritatea rezidenților profită de primii 2 ani și rămân în gărzi pentru a dobândi experiența abordării terapeutice a urgențelor specifice fiecărei specialități). Spitalele care nu sunt de urgență nu au linie de gardă.

Rezidenții începând cu anul 3 pot efectua gărzi plătite. Pentru aceasta este necesar un contract cu spitalul la care efectuează gărzi și aprobarea șefului de secție (se redactează o cerere). De asemenea, este absolut necesară înscrierea la Colegiul Medicilor pentru a putea efectua gărzi plătite. Există, totuși, și spitale în care numărul de specialiști și primari este mare și ocupă toate liniile de gardă plaăite de spital, iar rezidenții fac gărzi neplătite pe toată perioada rezidențiatului.

Rezidenții începând cu anul 4 pot fi incluși pe linia I de gardă, având un primar sau specialist desemnat care efectuează garda la domiciliu. Mai multe informații despre gărzile rezidenților în articolul 34 in OUG din 2013.